sfinţi – Orthodox in Portugal

25 FEB

John Masefield: Istoria creştinismului în Portugalia

Fiecare ţară traversează perioade de ascensiune şi perioade de declin. Perioadele de ascensiune exprimă entuziasmul ţării şi al poporului ei pentru un ideal sau o înţelegere de natură spirituală, pentru o idee măreaţă. În aceste momente, esenţa spirituală a unei ţări, spiritul poporului său ies în evidenţă. Perioadele de declin exprimă trădarea şi pierderea acelui ideal în favoarea unei atracţii fatale şi decadente spre o pasiune lumească pentru bogăţiile pământeşti, pentru pământ şi putere, şi o întunecare a acelui spirit naţional şi a acelei esenţe spirituale. În acest mod, numeroase imperii, deopotrivă vechi şi noi, s-au ridicat şi au căzut, fie că este vorba de cel Babilonian, cel Egiptean, cel Macedonean, cel Roman de Apus, cel Persan, cel Roman de Răsărit, cel Zimbabwian, cel Mongol, cel Aztec, cel Incaş, cel Portughez, cel Spaniol, cel Mogul, cel Chinez, cel Otoman, cel Austro-Ungar, cel Francez, cel Britanic sau cel Sovietic. Ne vom îndrepta atenţia aici spre acea idee măreaţă şi acel ideal spiritual care au înflăcărat odată spiritul Portugaliei şi al poporului său. Read more about John Masefield: Istoria creştinismului în Portugalia …

28 OCT

Soborul Sfinţilor Portughezi

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Nestor, episcop de Korsun, în prima duminică a lunii noiembrie (care se poate întâmpla între 1-7 noiembrie) va fi pomenit Soborul Sfinţilor Portughezi. Este vorba de 29 sfinţi care s-au născut ori s-au nevoit pe pământul Portugaliei până la schisma din 1054. Iată lista acestora:

BASILIO (VASILE), episcop de Braga, anul 95, 23 mai

CRESCENCIO (CRESCENŢIU), mucenic în Saragossa sec. III-IV, (moaştele în Braga), 24 septembrie

ENGRACIA (ENCRATIA), din Braga, muceniţă în Saragossa, anul 303, 3/16 aprilie

FRUCTUOSUS, episcop de Braga, anul 665, 16 aprilie/ 5 decembrie

GAUDENCIO, mucenic din Evora, mort în Elveţia, sec. III-IV, 2 august

GHERVASIE (GERVASIO), cuvios, fratele Sf. Senhorina, sec. X, 22 aprilie

GUDINIA (GODINHA), mătușa Sf. Senhorina, cuvioasă, aprox. anul 960, 22 aprilie

HERACLIUS, mucenic în Porto, anul 300, 2 martie

IRINA (IRIA/IRENE), cuvioasă în Santarem, anul 653, 20 octombrie

JANUARIA, muceniţă în Porto, anul 300, 2 martie

JULIA (IULIA), muceniţă în Lisabona, anul 303, 1 octombrie

MANTIUS (MANCIO), episcop şi mucenic în Evora, sec. V, 15 martie/21 mai

MARINA, din Braga, muceniţă la Ourense, anul 139, 18 iulie

MARTIN, episcop de Braga, anul 580, 20 martie

MAXIMA, muceniţă în Lisabona, anul 303, 1 octombrie

OVIDIU, episcop de Braga, anul 130, 3 iunie

PAUL (PAVEL), mucenic în Porto, anul 300, 2 martie

PETRU, primul episcop și mucenic în Braga, anul 60, 26 aprilie

RENOVATUS, din Portugalia, episcop de Merida, anul 633, 31 martie

ROSENDO, episcop de Dume (Braga), mort la Ourense, 977, 1 martie

SECONDILLA, muceniţă în Porto, anul 300, 2 martie

SENHORINA, cuvioasă în Braga, anul 982, 22 aprilie

SISENADO, mucenic în Beja, sec. IX, 16 iulie

VERISSIMUS, mucenic în Lisabona, anul 303, 1 octombrie

VICTOR, mucenic în Braga, anul 300, 12 aprilie.

VINCENTE, diacon şi mucenic în Valencia (cu moaşte în Lisabona), anul 304, 11 noembrie/22 ianuarie

VINCENTE, împreună cu SABINA şi CRISTETA, mucenici în Evora, 303/304, 27 octombrie

—————————-
Read more about Soborul Sfinţilor Portughezi …

27 NOV

Viaţa sfinţilor mucenici Acisclus şi Victoria din Cordoba

Aceşti sfinţi fraţi erau originari din Cordoba, Spania. Se pare că proveneau dintr-o familie creştină renumită, dar au rămas orfani de părinţi, moştenind o casă la marginea Cordobei, pe care au transformat-o în biserică creştină.

În anul 303, în timpul nemiloasei persecuţii a lui Diocliţian, în Cordoba a fost trimis un procurator roman pe nume Dion, care era cunoscut pentru tirania sa în toată Iberia şi Galia. Acesta a aflat de fraţii Acisclus şi Victoria pe care i-a prins şi i-a silit să jertfească zeilor. Cei doi fraţi şi-au mărturisit credinţa în Hristos, strigând în auzul tuturor că statuile zeilor sunt pietre moarte şi că ei se închină demonilor. Şi văzând că tinerii nu pot fi înduplecaţi nici cu furia chinuirii şi nici cu promisiunea unor funcţii de conducere, Dion l-a bătut pe Acisclus pe spate, iar pe Victoria pe tălpi, după care i-a trimis în închisoare, crezând că între timp se vor răzgândi. După multe zile de înfometare, sfinţii iarăşi au fost chemaţi să jertfească zeilor, iar ei neînduplecându-se au fost condamnaţi la ardere în rug. Şi au făcut soldaţii un rug foarte mare, încât nu se puteau apropia de el, ca să-i arunce pe sfinţi, dar aceştia intrând singuri, cântau cu bucurie imne de laudă Domnului. Prin minune dumnezeiască focul nu s-a atins de trupurile şi hainele lor şi mulţi dintre cei care erau de faţă au crezut în Hristos. Dar Dion striga cu furie că Acisclus şi Victoria sunt vrăjitori care trebuie omorâţi, poruncind soldaţilor să lege câte o piatră de gâtul tinerilor şi să-i arunce în râul Betis (actualul Guadalquivir), dar aceştia pluteau pe apă lăudând pe Dumnezeu şi tot mai mulţi au credeau în Hristos. Iar Dion înfuriindu-se i-a scos şi i-a legat de câte o roată, încercând să-i ţină legaţi deasupra focului ca să-i ardă treptat, dar pregătindu-se focul, acesta a izbucnit în părţi şi mulţi păgâni au ars pe loc. Read more about Viaţa sfinţilor mucenici Acisclus şi Victoria din Cordoba …

31 AUG

Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”?

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.